Matase

Dupa ce s-a imbatat ca proasta, Noaptea a dat cu sfecloidul de un chietroi ceresc si cazut lata peste oras. Nesimtire. Acum singereaza umbra pe umbrela mea cumparata de la tiganii din piata. Pe tot acest peisaj un mos se pisa de la balcon. Inima noptii e Soarele, iar el mizerabilul s-a fofilat lasand Noaptea sa crape in arsuri de stele. Inima Noptii a tradat, inima Noptii vrea numai ea!..dar teapa. Pe curcubeul de urina Luna baga perfuzii noptii, gaurind biata mea umbrela pina la capat. Cineva pompeaza singe-negru in vena ticsita de vapaie! “Ce prostie!” isi spuse Soarele pe cand pisatul glorios umfla prin trupul Noptii. Soarele se ridica, Soarele sa imfoaie, Soarele e in borcan! Un borcan pe care mosul il bea dintr-o singura gura!

Intoarsa de la agatat, Dimineata poposeste la locul crimei fara sa banuiasca macar ce zace in lanul ei de toporasi. Lacrimi totuna cu pisat si cu farame de umbra prin tulpina plapandelor flori. Infipta in pamant e o bucata din umbrela mea! Dimineata se apleaca sa agate ciudataul obiect, clipa in care Soarele ridica Floarea-Topor si macelareste trupul umezit de “gingas”. Inima vrea numai ea!

Am iesit in piata sa cumapar cate ceva si m-am intors cu o umbrela. Am vrut sa cumpar toporasi, dar fara motiv nu am gasit in Ziua asta. Era un Soare palid, avea fata patata cu singe, si se lasa privit in Dimineata asta rece. In amiaza zilei ajung acasa, imi desfac un compot si vad ca tiganii mi-au vandut o umbrela stricata: lipsea o bucata din ea. Termin compotul si ies sa arunc umbrela pe balcon. Intre timp, soarele disparuse iar bezna camufla prezenta mea in etajul cladirii. In loc sa scuip in hau deschid umbrela si ma pis! Inchid usa, si ma bag la somn.