Cat de adanc poti sa te infigi in viata? Care e cea mai profunda chestie la care poti sa te gandesti? Cat de “constient de tot ce se intampla” poti sa fii? Daca iti bati capul cu intrebari din astea poti sa ajungi la concluzia ca de fapt TU nu traiesti: fiecare gand, scenariu complex din imaginatia ta, dorinta, ghem de sentimente, toate se schimba in continuu, cred ca nu ating nicioadata aceeasi cantitate care sa dea un TU constant, deci TU esti cumva compus din ”nasteri” succesive de-a lungul unei perioade fara sa traiesti insa. Incearca pentru cateva clipe sa mentii gandirea pe o anumita chestie, gandeste la forma telefonului mobil si blocheza-ti imaginea in cap si o sa vezi ca starea sufleteasca o ti se schimbe pe durata a cateva clipe (nu iti tine prea mult respiratia...). Asadar nu traim daca e sa luam sensul vietii in chipul descris mai sus. Bine ca exista moarte: simti ca nu esti mort (1), stii ca moartea exista (2) => 1+2= esti in viata. Ciudata combinatie: daca nu ar mai muri nimeni viata ar disparea, adica daca nimeni nu mai moare ce fac restul? Cel putin e clar ca trupul tau o sa moara, adica e clar ca el traieste. Esti perceput in functie de ce corpul tau face, nu in functie de ce TU faci. De exemplu daca te cheama Grig si innebunesti, lumea o sa-ti zica tot Grig, chiar daca tu nu mai esti Grig de mult. Principiul unitatii parca se chema asta… trupul isi pastreaza o forma “stabila” si moare => sigur traieste. Dar ce se itampla cu nebunul Grig care numai Grig numai e de ceva vreme...se indreapta spre un Gigi dupa ce trece printr-o combinatie de Ghita+Gion....E asta nebunie, ca te schimbi in fiecare secunda, ca doar forma corpului tine legat de lumea asta si ca tu de fapt esti cu totul altcineva aproape in fiecare moment? Mi se pare corect sa nu poti fi fericit in cazul in care tu te schimbi in fiecare clipa, tehnic nu ai cum sa pastrezi fericirea cu tine pentru ca ca ori ramai in spate ori o iei prea in fata. Insa, iubirea de exemplu la fel ca si bautura te mentin constat, te pastreaza pentru o vreme in aceeasi forma, iti blocheaza gandirea si te tin pe loc, te fac sa “simti ca traiesti”, te pot face fericit.
16 comments:
Hmm, iar o sa-mi spuna Bobo ca sunt plictisitoare, dar noh, imi asum riscul.
Revenind la postul tau, este ciudat k tu pt "a nega" viata folosesti ca argument evolutia. Pentru ca schimbarea asta permanenta inseamna evolutia ta ca individ. Majoritatea definesc existenta umana prin tocmai ciclul acesta si din contra, moartea, prin terminarea lui.
Cred k la intrebarea cat de constienti suntem de ce se intampla, stii raspunsul. Nu intru in psihanaliza ca o sa ma injure iar lumea k ma dau in stamba. Asta cu nasterile succesive ma duce cu gandul la Marin Sorescu, dar ti-am zis deja pe mess. Diferenta acolo era k Iona voia sa se nasca pana nimereste viata pe care si-o dorea. Si revenim la postul anterior despre zadarnicia vietii. Cred ca tocmai de aici vine si drama noastra. Avem capacitatea de a ne da seama de anumite lucruri, dar sunt atatea norme si atatea conventii care ne ingradesc modul de a gandi si astfel stii mereu problema, dar niciodata nu gasesti solutia.
Am fost uimita, sincer, de maniera simplista de a gasi o definitie pentru acest proces numit "viata", dar atatia ani la profil real explica silogismul tau. Dupa cum te-am intrebat si mi-ai si raspuns, cum iti dai seama k nu esti mort? Raspunsul tau nu a fost atat de cert ca afirmatia ta: "Cred k simti cand esti mort" nu este nici pe departe un argument atat de vehement ca "Simti k nu esti mort", dar intram iar in logica, cu propozitiile adevarate si false, dar stiu k ai prins ideea, k stiu cu cine stau de vorba;) Plecand de la premiza "cred k simti cand esti mort", iti fute tot mecanismul.
Sunt perfect de acord cu tine, dak nu ar mai muri nimeni, nu ar mai exista viata. Dar nu este chiar un paradox cum ai zis tu. Oricat de diferit s-ar vrea omul traieste sub povara normelor sociale, a unei mentalitati preconcepute,contruita de-a lungul a mii de ani. Nu ai cum sa ii modifici mentalitatea si chiar tu esti un exemplu. Desi incerci sa-ti explici niste chestii pe care nu toata lumea le analizeaza, folosesti background-ul tau ca sa o faci. Esti prins in propria-ti cochilie. Cum ai spus si tu, nu reusesti mereu sa exprimi in cuv ceea ce gandesti, pt k nu exista cuvintele alea in viata noastra sociala, poate in limbajul de specialitate. Oricum, citeste mai multa psihanaliza, poate o sa te ajute cumva.
Ca esti perceput de ce tu faci, nush daca tu incerci sa disociezi existenta materiala de cea spirituala aici, eu una asta am inteles. Daca da, raspunsul ti l-am dat mai sus. Toata analiza se face prin prisma fiintei muritoare. Depinde de unghiul de abordare, ca sa folosesc si un termen jurnalistic. Biserica te judeca in functie de ce spiritul tau face, adik nu mori, treci in next level k sa zic asa. Ca am inteles k la asta te refereai, nu la capacitatile intelectuale ale omului. Sper k am inteles bine.
Si partea care imi place cel mai mult si imi aminteste de liceu si de momentele in care si eu imi puneam aceleasi intrebari ca si tine."Mi se pare corect sa nu poti fi fericit in cazul in care tu te schimbi in fiecare clipa, tehnic nu ai cum sa pastrezi fericirea cu tine pentru ca ca ori ramai in spate ori o iei prea in fata" Hmmm... aici te contrazic oarecum, sau nu neaparat eu cat Blaga. Nush dak ai citit "Trei fete", dar iti sugerez sa o faci. Fericirea nu piere odata cu varsta, pt k nivelul tau de perceptie se schimba. Daca la 16 ani erai fericit k beai o bere la Corso, acum poate fericirea ta consta in a-ti face o cariera, mai tarziu in a-ti face o familie. Pt k tot se poarta citatele, hai sa dau si eu un citat din poezia despre care ti-am spus mai sus:"Copilul rade:
"Intelepciunea si iubirea mea e jocul!"
Tanarul canta:
"Jocul si-ntelepciunea mea-i iubirea!"
Batranul tace:
"Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!"
Si ajungem la atat de controversata tema a iubirii. Eu nu percep deloc iubirea ca pe ceva constant, desi iti dau dreptate, iubirea pentru o perioada iti ofera o stabilitate emotionala. Dar asta se intampla doar prin prisma sentimentului de beatitudine, fericire, orbire, poate. Iubirea te schimba in tot timpul asta si nici nu ai idee cum. Tot in poezie aparea motivul iubirii ca forma de metamorfozare a fiintei umane.Sigur ai citit Zburatorul de Ion Heliade Radulescu. Stii ca toate framantarile Floricai reprezentau de fapt, schimbarea ei. Aceeasi idee o regasesti si in opera lui Eminescu. Zicea el ceva foarte mishto in poeziile lui, atunci doar imi placea cum suna, mai tarziu am si simtit-o. Odata ce ai intrezarit iubirea nu poti trai fara ea si alergi toata viata in cautarea ei. Trist, dar adevarat. Poate de aici si teama asta de a ramane singur si de a te ancora intr-o relatie fara niciun viitor.
Si cu asta am incheiat. Comm meu a fost mai lung decat postul tau, cred:p Dar mi-am amintit de liceu si-ti multumesc.
ideea ta de nasteri succesive, si repetate cred, imi aduce amite de altceva... de ideea de carma. numai ca din felul in care vad eu problema, sau macar ma chinui sa inteleg ceea ce ai incercat sa spui, sirul de reincarnari au toate loc intr-o singura viata... si un posibil raspuns sau anti-motto la ideea ta cu moartea o sa fie un citat: incepem sa murim din clipa in care ne nastem. ideea ta cu fictivul grig nu o vad chiar in aceiasi maniera. gandeste-te numai putin. un x e foarte bun prieten cu y. si intre ei intervine un z care schimba toate datele problemei. in momentul in care intre x si y intervine o problema , o cearta, etc. deja x nu mai e la fel pentru y si invers. adica opinia sau punctul de vedere al unui indvid poate fi usor alterat de elmente ce nu tin neaparat de vointa unuia dintre ei, fara ca unul dintre ei sa o ia razna. si daca innebunesti de exemplu lumea nu o sa te mai priveasca ca pe Grig si un Grig nebun, deja fiind altcineva. Evolutia asta spirituala nu tine neaparat de starea ta sufleteasca cat tine de perceptia altora despre tine. Dar in momentul in care parerea altora influenteaza modul in care te privesti consider ca poti spune ca traiesti degeaba. Trebuie sa te simti bine in pielea ta. Asta e sentimentul ca traiesti. SI referitor la schimbarile permanente ale starii, ei bine astea sunt doar temporare. Si o sa termin cu un citat: suntem ceea ce suntem!oamenii nu se schimba! fie ca vrem sa credem sau nu
te contrazic, ilustrule. evolutia spirituala nu inseamna perceptia altora despre tine, evident poate fi usor influentata. este si un paradox dak stai sa analizezi. spiritul inseamna viata ta interioara, in functie de aceste schimbari poti sa influentezi oarecum perceptia oamenilor(care este exterioara) despre tine. dar ai si tu dreptate, de foarte multe ori, oamenii mai saraci cu duhul isiformeaza o parere despre ei in functie de cum sunt ei vazuti in societate, dar intram in complexe, frustrari, dam spre patologic. omul se schimba pe zi ce trece pt k isi schimba nivelul de perceptie in functie de experientele sale empirice. ca in fapt nu face decat sa retraiasca acelasi destin supus fatalitatii, asta e alta discutie.
din ce am inteles eu k ar vrea Gufu sa zica, omul oricat de mult s-ar schimba, ar evolua sau inevolua pt ceilalti ramane acelasi Grig pe care il stiau ei de cand lumea pt k este ingradit de conditia lui umana, de materialul care tine de aceasta. si cum a spus si el, poate ca este singura certitudine pe care o avem in viata, k suntem oameni si k suntem muritori
nu ai inteles ce am vrut sa zic... am spus ca trecerea de la o stare la alta( cum a pus el holbatu la celular) depinde nu numai de de perceptia ta asupra lumii... ceea ce am vrut sa zic da nu am exemplificat era: daca cineva te face prost fara sa aiba vre`un temei logic, te enervezi. de aici transformarea perpetua de care vorbea guf...rectific deci, conteaza ceea ce fac cei din jur, si in ce masura te afecteaza... iata schimbarea
ma rog, asa da, eu am luat-o mai in profunzime:P
enjoy the ride baiete....macar astazi....varzoi
hmm... stii ilustrule, ai mare dreptate tu cu influenta celor din jur, acum k ma gandesc mai bine. nici nu stii cata. intr-adevar, actiunile celor din jur te pot schimba radical, as spune eu. nu cred k despre asta era vorba in postul lui guf, dar ai zis un lucru mare tu in comm ala. e nashpa cum actiunile celorlalti iti influenteaza viata fara drept de apel. o sa-i sugerez lui guf o noua tema pt un post, sa vedem dak va fi de acord. m-ar interesa f tare sa vad parerile pe aici.
eu zic ca poti sa controlezi cat de mult te lasi influnentat si cat nu de cei din jur. Bine, acum daca vine unu si iti da una in cap asta aste, dar de obicei tine doar de tine. Daca te jigneste unu aiurea poti sa ramai indiferent, ca pina la urma doar nu se duce ala dupa maica-ta sa-i faca favoruri...
Daca e sa o iei cu Karma, atunci reactia celorlari depinde de ce ai facut tu..un fel de "bine faci, bine gasesti" ceea ce mi se pare cam aiurea dar care pare sa se adevereasca cat de cat.
hmmm... poti sa influentezi cam cat poti sa te controlezi cand te indragostesti de cineva:|
eu zic ca se poate
n-am zis k nu se poate, doar k e la fel de greu
cat de adanc poti sa nu te bagi in viata..e ca treaba aia cu fericirea suprema dar in acelasi timp nu ne gandim la durerea suprema.daca te gandesti....deci daca te gandesti iti dai seama ca traiesti .palpabilul e o treaba capitala...cel putin pt mase.masele care dicteaza arta de orice fel,perpetuarea rasei si circuitul apei in natura.nasteri succesive?e bine.miscarea,inovatie,reconstructie.da,am inteles(sau cred ca am intzeles)EUL nu se pastreaza zici tu...e tot timpul in miscare!?forme telefonului mobil e coplexa...e mult mai complexa decat am putea crede.e mai tare ca matemetica.forama tel mobol TREBUIE sa fie complexa pt ca forma aceea lucreaza cu mintea TA.vb de moarte....MOARETEA!?!un muritor nu are voie sa vb despre moarte asa cum nu are voie sa vb despre 'a gresi' la timpul prezent si viitor.''Bine ca exista moarte: simti ca nu esti mort (1), stii ca moartea exista (2) => 1+2= esti in viata.''ideea e ca inainte de moarte exista viata.adica nastere.eu mut in felul urmator:nu exista moarte fara viata.sau exista ?!?!?adica poti sa fii mort fara sa te nasti.cunosti o situatie(cel putin spirituala)?nu esti perceput dupa ceea ce face trupul TAU.trupul tau e doar un instrument.te folosesti de el ATAT CAT POTI TU.cat despre Grig si Grig Nebunul te referi iar la mase,masele care il percep cum pot.mi se pere corect sa te schimbi daca nu esti fericit nu SA NU FERICIT PT CA TE SCHIMBI.cred ca asta e scopul schimbarii:NEFERICIREA sau mai exact NEMULTUMIREA.bautura si iubirea(nu stiu care e ordinea pt ca se completeaza una pe alta)chiar nu sunt constante.ai vazut ca daca bei constant nu esti mutumit de efect.daca iubesti ca la a 4 intalnire iti dai seama ca la 6 vrei sa pui mana pe buca satanga(asta e preferata mea).astea nu sunt exempe de treburi constante.constant esti atunci cand te vezi cu un prieten la o bere la o bere si TU nu povestesti un cacat mai mult de 5 minute..........................................................
nu am mai scris pe acest blog pana acum dar am urmarit cateva discutii.o idee pe care o am pana acum e ca subiectivismul strica toata treaba.ai zis ca treaba asta erapt gagici si totul sa fie cat mai putin formal.buna idee si mai vorbim.
je crois donc j'existe, ha?
ai omis o singura variabila.... atunci cand in durerea supreama se gasete fericirea suprema... :))))), glumeam. subliniez asta ca sa nu mi se mai sara in cap ca nush ce zic. Tu spui ca un muritor nu ar trebui sa vorbeasca despre moarte. Eu zic ca atunci cand vorbim despre doamna cu coasa, si o acceptam ca pe un fenomen normal ce intervine, atunci iti dai seama ca traiesti. OK, nu sunt de acord nici cu oamenii care isi fac mormintele din timpul vietii, e mult prea exagerat. Dar mi-am dat seama dupa ce am stat mult prea mult sa ma gandesc, ca moartea vine chiar daca vrei chiar daca nu. Si daca faptul ca stii ca o sa mori odata, si frica asta de moarte te impiedica sa traiesti( aici ma refer la unele experiente mai extreme), atunci trebuie sa te gandesti ca daca iti e scris sa mori, mori oricum. Acum nu stiu de ce parte a baricadei sa ma mut. Nu cred nici in predestinare, dar nici in liberul arbitru. Ar fi prea culmea ca minunea numita viata sa fie ceva haotic, ceva care nu are norme dupa care sa se guverneze. Dar de fapt are una. Ne nastem ca sa murim. SI de aici nu mai stiu...
Si in legatura cu nota de subsol a ta. Normal ca e subiectivism. In momentul in care scrii ceva e o opinie personala. Nu are cum altfel. Fiecare intelege ce vrea din orice. Deci nu prea ai cum sa fii obiectiv...
eu zic (dar nu sunt convins) ca exista nastere si moarte...viata nu exista de fapt, e doar iluzia unei nasteri sucesive. "adica poti sa fii mort fara sa te nasti.cunosti o situatie(cel putin spirituala)?"nu! dar poti sa mori fara sa fi trait... Poti sa mori daca nu ai trait, dar in schimb te-ai nascut. Viata nu presupune moarte, nasterea presupune moarte. Tocmai de aia e conceptul de "viata de dupa moarte" care presupune "inviere" nu nastere
Daca te-ai schimba pentru ca nu esti fericit atunci te-ai bloca in momentul in care gasesti fericitea. De fapt TU nu te blochezi niciodata, esti doar franat de chestii ca iubirea-bautura care iti creaza o sensaztie de stabilitate (fericire), temporar insa. Schimbare nu e ceva voluntar, pe care sa o faci cu un anumit scop.
E buna ideea cu "buca stanga". aa deci daca femeile vor sa fie iubite
sa se gandeasca profund de la a 6 intalnire incolo! (Tinand cont ca tu vroiai sa pui mana pe buca stanga din start, dar ai reusit abia mai tirziu asta nu insemna ca te-ai schimbat cine stie ce intre timp)
Post a Comment