Simpatie

Suvoaie de pastarnac solicita tineretea in ghiara de palnie. Fazele sintetice duse in spate potolesc ce a avea sa inchida plastilina. Probabil ca vremea trecuse, dar carenea le pocnea inauntru si in ea, ghemul avea sa se infiripe. Mergeau lipite prin rani si prin soare, mergeu cu fata in dreptul trompetei. Se auzeau. Strangeau si scuipau, primeau cioburi si vreme, aluneacau prin nisip…

Pastarnac gramada la usa voievozilor suri! Ce sa se faca?? Timp fara mila, in vaze si sub mese. Buiestru si oval, rotund chiar peste formele stramte. Toate au ceva deoadata, sunt presimtite. Cadere avea sa inceapa si ochii parosi incepusera deja sa vorbeasca...

Pastarnacul se linistise. Se oprise sub colina la racoare si la bine. Frigul tacea. Capatase culoare in trup. Se simtea.